APELPISÍT, -Ă, apelpisiți, -te, adj., s. m. și f. (Înv.) (Om) deznădăjduit, desperat, exasperat, care nu se mai poate stăpâni. – Din apelpisi (înv. „a deznădăjdui” < ngr.). Vezi definitia »

nealcătuít, -ă, adj. (înv.) rău întocmit, rău potrivit. Vezi definitia »

înjosorít, -ă, adj. (înv.) înjosit. Vezi definitia »

NECLĂTÍT, -Ă, neclătiți, -te, adj. (Înv.) Neclintit. – Ne- + clătit. Vezi definitia »

FITOPARAZÍT s. m. parazit al plantelor. (< fr. phytoparasite) Vezi definitia »