MUNÍȚIE, muniții, s. f. Denumire generică dată cartușelor pentru armamentul de infanterie, grenadelor de tot felul, proiectilelor de artilerie, bombelor de aviație etc. – Din germ. Munition, lat. munitio, fr. munition. Vezi definitia »

TEREZÍE, terezii, s. f. Instrument de cântărit format dintr-o pârghie mobilă cu două brațe egale, la capetele cărora atârnă câte un taler (pentru obiecte și greutăți); p. restr. taler de balanță. – Din tc. terazi. Vezi definitia »

POLIPRAGMAZÍE s.f. (Med.) Situație în care i se prescriu bolnavului prea multe medicamente. [Gen. -iei. / < germ. Polypragmasie]. Vezi definitia »

PARALIZÍE s.f. Pierdere totală sau parțială a mobilității și a sensibilității corpului, cauzată de obicei de leziuni pe creier sau în măduva spinării. [Gen. -iei. / < fr. paralysie, cf. lat., gr. paralysis < para – în lungul, lysis – dizolvare]. Vezi definitia »

REOANGIOGRAFÍE s. f. metodă de explorare a arterelor periferice bazată pe înregistrarea variațiilor conductibilității electrice. (< reo- + angiografie) Vezi definitia »