VENTÚRI s.n. Tub venturi = instrument pentru determinarea vitezei de curgere și a debitului unui curent de fluid într-o conductă. [< fr. venturi]. Vezi definitia »

pădurí, pădurésc, vb. IV (reg.) 1. a tăia lemne din pădure (pentru propria gospodărie). 2. (refl.; despre vița de vie) a crește mare și stufoasă. Vezi definitia »

ochelari, s. m. pl. – Dispozitiv optic pentru corectarea vederii. Origine îndoielnică. Probabil din it. occhiali, cu suf. de agent -ar. Der. din lat. ocularius (Koerting 6662) sau din pol. okulary încrucișat cu ochi (Densusianu, Rom., XXXIII, 282; Tiktin), nu pare sigură. Săs. okelâr, indicat ca etimon al rom. (Drăganu, Dacor., VI, 299), provine mai curînd din acesta din urmă. După Capidan, apud REW 6038 N, din sb. okelar. – Der. ochelarist, s. m. (persoană care poartă ochelari); ochelariță (var. chelărea), s. f. (plantă, Buscutella laevigata), numită așa datorită formei samarei sale. Vezi definitia »

a o nimeri (ca Ieremia) cu oiștea-n gard expr. a face o gafă. Vezi definitia »

prezărí, prezărésc, vb. Vezi definitia »