SILÉPSĂ, silepse, s. f. Construcție sintactică în care cuvintele se acordă după asociații logice și nu după regulile gramaticale obișnuite; p. ext. figură de stil în care se folosește o astfel de construcție sintactică și în care un cuvânt este luat atât în sensul propriu, cât și în cel figurat. – Din fr. syllepse, lat., ngr. syllepsís. Vezi definitia »

consăteáncă s. f., g.-d. art. consăténcei; pl. consăténce Vezi definitia »

AERODINÁMICĂ s. f. Ramură a mecanicii fluidelor, care se ocupă cu studiul mișcării corpurilor într-un mediu gazos.- Fr. aérodynamique. Vezi definitia »

BECAȚÍNĂ s. f. becață. (după fr. bécassine) Vezi definitia »

PANDÓRĂ s.f. Instrument muzical cu coarde ciupite, care se folosea mai ales în sec. XVI-XVII. [< fr. pandore, lat. pandura, gr. pandoura]. Vezi definitia »