DENOTATÍV, -Ă adj. (despre sensul cuvintelor) corespunzător denotației; obișnuit, precis. ◊ (despre stil) neutru, obiectiv, lipsit de conotații. (< fr. dénotatif) Vezi definitia »

COROSÍV adj. 1. (despre substanțe) care provoacă o coroziune. 2. (fig.) mușcător, usturător. (< fr. corrosif, lat. corrosivus) Vezi definitia »

RECTIFICATÍV, -Ă adj. (Rar) Rectificator. [Cf. fr. rectificatif]. Vezi definitia »

PROHIBITÍV, -Ă, prohibitivi, -e, adj. Care interzice, care oprește ceva în mod legal; care introduce prohibiția. ◊ Tarif prohibitiv = taxe vamale mari, fixate pentru a face imposibilă pătrunderea și concurența produselor străine pe piața internă. – Din fr. prohibitif. Vezi definitia »

TARDÍV, -Ă adj. (adesea adv.) Care apare, se petrece, se face (mai) târziu (decât ar trebui). [Cf. fr. tardif, it. tardivo]. Vezi definitia »