TÂRÂÍȘ² s. n. Târâire, târâș². ◊ Loc. adv. De-a târâișul = târându-se pe jos. – Din târâi + suf. -iș. Vezi definitia »

cherapléș (cherapléși), s. m. – Prost, tont, dobitoc. Mag. kereplös „flecar, palavragiu”, cunoscut numai cu forma kereplő (DAR). Pușcariu, Dacor., VIII, 117, pare a prefera un mag. *kereples, din kereplye „morișcă”. Ambele ipoteze par incerte. Vezi definitia »

PITÍȘ adv. (Pop.; uneori repetat) Tiptil; pe furiș, pe ascuns. – Piti + suf. -iș. Vezi definitia »

ciocănáș², ciocănáși, s.m. pl. (reg.) plantă ornamentală numită și condurul-doamnei. Vezi definitia »

COMPLETÁȘ, completași, s. m. (Înv.) Soldat care, după terminarea serviciului militar, era ținut în evidența armatei o anumită perioadă de timp, înainte de a fi trecut în rezervă. – Completa + suf. -aș. Vezi definitia »