EMOLIÉNT, -Ă adj., s.n. (Substanță) care are proprietatea de a muia și a destinde țesuturile. [Pron. -li-ent. / < fr. émollient, cf. lat. emollire – a înmuia]. Vezi definitia »

EXALTÁNT, -Ă adj. care înflăcărează; pasionant, entuziasmant. (< fr. exultant) Vezi definitia »

CONCILIÁNT, -Ă adj. care se lasă ușor înduplecat; împăciuitor. (<fr. conciliant) Vezi definitia »

EZITÁNT, -Ă adj. care ezită; șovăitor, nehotărât. (< fr. hésitant) Vezi definitia »

NAZONÁNT, -Ă adj. (despre voce) modificat prin exagerarea permeabilității nazale, care provoacă o rezonanță deformantă a sunetelor. (după fr. nasonnement) Vezi definitia »