ERMETÍSM s.n. 1. Caracterul de neînțeles al unei opere, lucrări teoretice, caracterul secret al unei doctrine. 2. Curent literar, manifestat cu precădere după primul război mondial, care a cultivat deliberat (în poezie) un limbaj excesiv intelectualizat, încifrat, adesea ininteligibil. [Var. hermetism s.n. / < fr. hermétisme, it. ermetismo, cf. Hermes (Trismegistul) – zeu grec, considerat de alchimiști ca patron al științelor oculte și al magiei]. Vezi definitia »

ARDELENÍSM, ardelenisme, s. n. Cuvânt, expresie, construcție caracteristică ardelenilor. – Din ardelean + suf. -ism. Vezi definitia »

TEBAÍSM s. n. (Med.) Intoxicație cu opiu. – Din fr. thébaïsme. Vezi definitia »

PARKINSONÍSM s. n. boala lui Parkinson. (< fr. parkinsonisme) Vezi definitia »

PROPAGANDÍSM s. n. tendință accentuată de a face propagandă. (< fr. propagandisme) Vezi definitia »