WAGNERÍSM s.n. Concepție muzicală și stil, structură sau atmosferă a operelor lui Richard Wagner. (din fr. wagnérisme) Vezi definitia »

CATASTROFISM (‹ fr.) s. n. Teorie potrivit căreia în istoria Pămîntului, după lungi perioade de repaus, ar interveni revoluții explozive (cataclisme) ce schimbă radical înfățișarea planetei, distrugînd și lumea organică. Explicit formulat (1812), de paleontologul francez, G. Cuvier, c. a fost dezvoltat de alți naturaliști (A.M. D’Orbigny, L. Élie de Beaumont ș.a.), care au stabilit chiar și numărul cataclismelor, urmate de „acte de creație” a speciilor. V. evoluționism (1). Vezi definitia »

ANTROPÍSM s. n. concepție teologică înrudită cu antropocentrismul și antropomorfismul, care consideră omul ca fiind opus întregii naturi. (< fr. anthropisme) Vezi definitia »

ASIATÍSM s. n. ideologie autohtonă asiatică. (< fr. asiatisme) Vezi definitia »

ANISTORÍSM s. n. atitudine filozofică ce tinde să substituie studiul concret-istoric al realităților sociale prin speculații abstracte. (< anistor/ic/ + -ism) Vezi definitia »