AUTOMETAMORFÍSM s.n. Transformare a rocilor eruptive sub influența soluțiilor fierbinți provenite din propria lor magmă. [Cf. fr. autométamorphisme]. Vezi definitia »

PANTEÍSM, s. n. Concepție filozofică monistă care identifică divinitatea cu întreaga natură. – Din fr. panthéisme. Vezi definitia »

TANTRÍSM s. n. Denumire dată mai multor curente religioase din India din sec. IX până în sec. XIII, opuse brahmanismului. – Din fr. tantrisme. Vezi definitia »

STRUCTURALÍSM s.n. 1. Termen care desemnează o categorie de orientări și tendințe metodologice și epistemologice actuale, constând în a privi obiectele ca sisteme, ansambluri de elemente organizate, care pot fi recompuse și transformate prin anumite procedee operaționale. ♦ Curent în lingvistica contemporană care susține principiul unității interne a structurii limbii și privește limba ca pe un sistem de relații fonetice și gramaticale care se condiționează reciproc, dar o studiază independent de istoria poporului. 2. (Rar) Gestaltism. [< fr. structuralisme]. Vezi definitia »

PLATONÍSM s. n. 1. concepție filozofică a lui Platon, potrivit căreia singura realitate ar fi lumea ideilor, iar lumea materială o copie imperfectă și trecătoare. 2. iubire platonică. (< fr. platonisme) Vezi definitia »