SUBSTÁNȚĂ s. f. 1. corp cu compoziție și structură chimică omogenă. ◊ materie. 2. categorie filozofică desemnând esența comună și stabilă a tuturor lucrurilor, precum și ceea ce există de sine stătător. ◊ substratul permanent al tuturor transformărilor. 3. (fig.) partea fundamentală, constitutivă a unui lucru; esență, esențial. (< fr. substance, lat. substantia) Vezi definitia »

țigară penală expr. (deț.) țigară răsucită manual din tutunul adunat din chiștoace. Vezi definitia »

ODONTOPLÁSTICĂ s. f. replantare dentară. (< germ. Odontoplastik) Vezi definitia »

FLAȘNÉTĂ, flașnete, s. f. Mică orgă mecanică portativă, acționată prin învârtirea unei manivele; caterincă, minavet. – Din germ. Flaschnett. Vezi definitia »

PEBRÍNĂ, pebrine, s. f. Boală parazitară a viermilor de mătase. – Din fr. pébrine. Vezi definitia »