DEMÍTERE, demiteri, s. f. Acțiunea de a demite și rezultatul ei; destituire, concediere. – V. demite. Vezi definitia »

RĂSPÚNDERE, răspunderi, s. f. Faptul de a răspunde; obligația de a răspunde de îndeplinirea unei acțiuni, sarcini etc.; responsabilitate. ◊ Expr. A trage (sau a chema pe cineva) la răspundere = a obliga pe cineva să dea socoteală de faptele sale, a cere cuiva socoteală. A avea simț de răspundere sau simțul răspunderii = a fi conștient de însemnătatea sarcinilor asumate sau primite, a lucra cu râvnă și seriozitate pentru executarea lor. Pe răspunderea cuiva = pe garanția (morală sau materială a) cuiva. ♦ (Jur.) Consecință rezultată din neîndeplinirea unei obligații legale. – V. răspunde. Vezi definitia »

aide-mémoire (fr.) [pron. edmemoár] (ai-de-mé-moi-re) s. n., art. aide-mémoire-ul; pl. aide-mémoire-uri Vezi definitia »

BENZOILÁRE, benzoilări, s.f. Reacția chimică dintre un derivat al acidului benzoic cu alți compuși chimici. Vezi definitia »

SUCITOÁRE, sucitori, s. f. (Ornit.) Capîntortură. – Din suci + suf. -(i)toare. Vezi definitia »