BAIRÁC, bairace, s. n. (Înv.) 1. Steag de mătase foarte lat. 2. Unitate militară (de voluntari) care servea sub un drapel. [Pr.: ba-i-. Pl. și: bairacuri] – Din tc. bayrak. Vezi definitia »

mâniác, mâniáci, s.m. (înv.) scamator, măscărici. Vezi definitia »

abác (abáce) s. n. – 1. Numărătoare, instrument de calculat. 2. Tabel, diagramă. < Fr. abaque, it. abbaco. Din it., prin ngr. 'αμπάϰος, var. (înv.) ambac (Gáldi, 143) Vezi definitia »

PITPALÁC, pitpalaci, s. m., interj. 1. S. m. (Ornit.) Prepeliță. 2. Interj. Cuvânt care imită strigătul prepeliței. – Onomatopee. Vezi definitia »

prămrác s.n. (înv.) întuneric absolut, întunecime, beznă. Vezi definitia »