PONCÍȘ, -Ă, ponciși, -e, adj., adv. (Reg.) I. Adj. 1. (Despre ochi) Încrucișat, sașiu. 2. (Despre terenuri) Foarte înclinat, abrupt, pieziș. ◊ Expr. (Adverbial) A spune (ceva) ponciș = a spune (ceva) în mod direct, fără a menaja pe interlocutor. II. Adv. 1. Cruciș, chiorâș; fig. cu ciudă, cu dușmănie. A se uita ponciș. 2. De-a curmezișul, pieziș. ◊ Expr. (Substantivat) A sta de-a poncișul = a se opune, a fi împotrivă. – Ponc (reg. „deal” < magh.) + suf. -iș. Vezi definitia »

scârțâíș, scârțâíșuri, s.n. (reg.) 1. scârțâit. 2. adaos special la încălțăminte, pentru a o face să scârțâie în timpul mersului; scârț, scârțâitoare. Vezi definitia »

AMÚȘ, amușuri, s. n. (Reg.) Groapă cu apă și var în care tăbăcarul pune pieile pentru argăsit. – Et. nec. Vezi definitia »

TĂLPÁȘ, tălpași, s. m. (Înv.) Pedestraș, infanterist. – Din magh. talpas. Vezi definitia »

șotíș s.n. (reg.) numele unui joc cu lăutari; melodia după care se execută acest dans. Vezi definitia »