MOTĂNÁȘ, motănași, s. m. Diminutiv al lui motan; motănel. – Motan + suf. -aș. Vezi definitia »

șmecheraș, șmecherași s. m. (dim., peior.) adolescent sau tânăr teribilist. Vezi definitia »

caltaboș, caltaboși s. m. (vulg., glum.) penis. Vezi definitia »

aúș (-și), s. m. – Bătrân, moș, bunic. – Mr. auș. Lat. ăvus, al cărui rezultat normal *au a dispărut. Forma auș indică adăugarea unui suf. dim. -uș (Candrea-Dens., 122; DAR; REW 839); după Pușcariu, Dacor., VIII, 324, acest suf. se datorează unei contaminări cu neaoș; însă o astfel de contaminare se explică anevoie plecîndu-se de la lat. *au față de neaoș (cf. și diferența de accent), și este mai curînd o impresie întemeiată pe aspectul actual al ambelor cuvinte. După Pascu, Beiträge, 8, ar fi un der. de la neauă „zăpadă” și ar însemna „alb ce neaua”, părere prea extravagantă. Cuvîntul este rar, a fost atestat în Olt., dar astăzi apare exclusiv în dicționare. Der. aușel, s. m. (pasăre, Regulus cristatus), cu suf. dim. -el (DAR; Candrea). După Țicăloiu, ZRPh., XLI, 588 și Scriban, din lat. pop. *aucellus „păsărică”, cf. it. uccello, v. fr. oisel (› fr. oiseau); dar, pe lîngă dificultatea fonetică, nu se înțelege aplicarea unui nume generic la o singură specie de pasări. Vezi definitia »

pocríș¹, pocríșuri, s.n. (reg.) 1. capac de lut pentru oala cu lapte pus la prins. 2. (înv.) acoperișul casei. 3. (înv.) coviltir. 4. (înv.) învelitoare, cergă. 6. gura vârșii; vârșog. Vezi definitia »