MĂRGINÁȘ, -Ă, mărginași, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se află la margine, la hotar, la extremitate; periferic, lăturalnic, limitrof. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care locuiește, care se află la marginea unei așezări omenești, a unui teritoriu etc.; mărginean. – Margine + suf. -aș. Vezi definitia »

coș (-șuri), s. n. – (Înv.) Tabără de tătari. Sl. (pol. kosz, rut., rus. koš), de origine tăt. Sec. XVII. Vezi definitia »

hățáș (hățáșe), s. n. – Cărare, potecă. – Var. hățiș, hațiș, hataș, hățag. Origine incertă. Pare a fi formație expresivă, pe baza lui hăț, care exprimă ideea de „a pleca, a devia”, caz în care ar însemna „(drum) lateral” sau „scurtătură”. Totuși, sensul special de „hățiș”, s. n. (desiș, tufișuri), se potrivește doar în parte acestei ipoteze. Scriban propune germ. hetzen „a ațîța”, care nu pare mai probabil. După Moldovan 426, de la hat, „drum”, care nu apare cu acest sens; în afară de aceasta, der. de la hat nu îl au pe ț. – Der. hățaș, s. m. (Bucov., haiduc); hățoagă, s. f. 8cărare de animale, în pădure). Vezi definitia »

a face alișveriș expr. (înv.) a cumpăra de la cineva o cantitate mare de marfă. Vezi definitia »

FREȘ adj. care exprimă prospețime, sănătate, tinerețe; vioi. (< fr. fraiche) Vezi definitia »