EBENÍN, -Ă adj. (Liv.) Asemănător abanosului; negru ca abanosul. [Cf. fr. ébénin, it. ebenino]. Vezi definitia »

FANTASÍN s. m. infanterist, în Franța și Italia. (< fr. fantassin, it. fantaccino) Vezi definitia »

cin (cínuri), s. n. – 1. Clasă, rang, categorie. – 2. Breaslă, corporație. – 3. Situație, poziție, funcție. Sl. činŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 52); Cf. mag. csin. – Der. încinuit, adj. (înv., afiliat unei corporații sau unui ordin); cinovnic, s. m. (funcționar, vînzător), din rus. činovnik (sec. XIX, astăzi rar). Vezi definitia »

PIETÍN s. n. 1. Boală contagioasă la oi, care se manifestă prin răni dureroase la picioare, pricinuind distrugerea progresivă a unghiilor. 2. Boală a cerealelor, provocată de unele ciuperci, care duce la înnegrirea părții bazale a tulpinilor, la pălirea, îndoirea și căderea plantelor. [Pr.: pi-e-] – Din fr. piétin. Vezi definitia »

CISALPÍN, -Ă, cisalpini, -ce, adj. Care, din punctul de vedere al Romei, se află în nordul Italiei și dincoace de Alpi. Galia cisalpină. – Din lat. cisalpinus, it. cisalpino, fr. cisalpin. Vezi definitia »