CHIMION s.m. 1. Plantă umbeliferă bi- sau plurianuală, spontană sau cultivată, ale cărei semințe aromatice se întrebuințează în medicină, iar în bucătăria europeană drept condiment; pop. chimen, chimion-de-câmp, chimion sălbatic (Carum carvi). 2. Plantă umbeliferă anuală ale cărei semințe aromatice curbate (albe, maronii sau negre), mai mari și mai amare decât ale chimionului autohton, sunt folosite drept condiment în bucătăria orientală (mai ales chimion alb) și în cea occidentală, în special în amestecuri de condimente, pentru fabricarea lichiorului, precum și în farmacie; (comercial) chimion amar (Cuminum cyminum). Vezi definitia »

TRISAGHION, s.m. una dintre cele mai vechi rugăciuni ce fac parte din rugăciunile începătoare particulare sau ale slujbelor ciclului liturgic, „sfânt de trei ori”: „Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, Miluiește-ne pe noi!” – Din gr. τρισάγιον Vezi definitia »

PARAGANGLIÓN s. m. ganglion conținând țesut cromafin. (< germ. Paraganglion) Vezi definitia »

TELAMÓN s.m. (Arhit.) Atlant. [< fr. télamon]. Vezi definitia »

FREÓN, freoni, s. m. (Chim.) Compus organic al fluorului utilizat în special ca agent frigorific. [Pr.: fre-on] – Din fr. fréon. Vezi definitia »