CÂRÂIÁLĂ, cârâieli, s. f. Faptul de a (se) cârâi. 1. Sunet caracteristic, neplăcut, scurt și gutural, produs de unele păsări; cârâit¹. 2. Fig. (Fam.) Cârtire; ceartă. [Pr.: -râ-ia-] – Cârâi + suf. -eală. Vezi definitia »

BIOSTIMULÍNĂ s. f. substanță produsă în țesuturile grefate, care stimulează regenerarea acestora. (< fr. biostimuline) Vezi definitia »

PIELONEFRÍTĂ s. f. inflamație a bazinetului și a rinichilor, de natură infecțioasă. (< fr. pyélonéphrite) Vezi definitia »

MĂTRĂGÚNĂ, mătrăgune, s. f. Plantă erbacee otrăvitoare din familia solanaceelor, cu flori brune-violete care conțin atropină și cu fructe negre, lucitoare, întrebuințată în medicină pentru proprietățile ei antiseptice și cardiace; beladonă, doamna-codrului, doamnă-mare (Atropa belladonna). ◊ Expr. Parcă i-a dat cineva (sau a mâncat) mătrăgună = parcă e nebun. – Cf. alb. matërgonë. Vezi definitia »

ȘARÉTĂ, șarete, s. f. Trăsurică ușoară (cu două roți) trasă de un singur cal; cabrioletă. – Din fr. charrette. Vezi definitia »