Definita cuvantului genitiv
GENITÍV s.n. Caz al declinării cu care se exprimă de obicei apartenența, posesiunea și îndeplinește funcția de atribut. [Var. genetiv s.n. / cf. lat. genitivus, fr. génitif].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu genitiv
POLISPORTÍV, -Ă adj., s.m. și f. (Persoană) care practică mai multe sporturi. [< poli- + sportiv]. Vezi definitia »
GENETÍV, genetive, s. n. V. genitiv. Vezi definitia »
costelív (costelívă), adj.1. Slab, uscățiv. – 2. (Nucă) cu coaja tare. – Mr. costenliv. Sl. kostilivŭ (bg. kosteliv) „ciolănos”, din sl. kostĭ „os” (DAR; Conev 90). Vezi definitia »
NEGATÍV, -Ă adj. 1. (op. pozitiv) Care neagă, care tăgăduiește ceva. 2. Care reprezintă o negație. ♦ (Log.; despre judecăți) Care enunță lipsa apartenenței însușirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect. ♦ Ostil progresului; distructiv. 3. (Despre numere) Mai mic decât zero. // s.n. 1. Imagine obținută prin expunerea la lumină, developarea și fixarea unei varietăți de material fotografic fotosensibil, caracterizată prin redarea inversată a tonurilor și a laturilor subiectului fotografiat; (p. ext.) hârtie fotografică, placă, film care conține o astfel de imagine. 2. (Poligr.) Literă albă pe fond închis. [< lat. negativus, cf. fr. négatif]. Vezi definitia »
QUIETÍV s.n. v. chietiv. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z