ÉSTRU s.m. (zool.) insectă de mărimea unei albine, ale cărei larve trăiesc ca parazite pe diferite animale; (pop.) streche. // s.n. 1. fază a ciclului sexual la mamifere, în care are loc expulzarea ovulului matur din ovar. 2. perioadă a rutului la animale. 3. (fig.) dorință, capriciu, pornire avântată. // (în forma estro-) element prim de compunere savantă cu semnificația „excitație”, „incitație”, „rut”. [pl. (s.m.) eștri, (s.n.) estre. scris și oestru. / cf. fr. oestrus, it. estro, lat. oestrum < gr. oistros – tăun] Vezi definitia »

DECIMÉTRU I. s. m. unitate subdivizionară de măsură pentru lungime, a zecea parte dintr-un metru. II. s. n. riglă gradată, de zece centimetri. (< fr. décimètre) Vezi definitia »

DACTILOMÉTRU s. n. aparat de înregistrare simultană a deplasării unui deget în trei direcții spațiale. (< fr. dactylomètre) Vezi definitia »

DISTORSIOMÉTRU, distorsiometre, s. n. (Electron.) Aparat pentru măsurarea distorsiunilor armonice. [Pr.: -si-o-] – Din fr. distorsiomètre. Vezi definitia »

FLUVIOMÉTRU s.n. Aparat pentru măsurat variațiile de nivel ale apei unui fluviu. [Pron. -vi-o-. / < fr. fluviomètre, cf. lat. fluvius – fluviu, gr. metron – măsură]. Vezi definitia »