ENARMONÍE s. f. raport între două sunete muzicale care au aceeași înălțime, dar cu notații diferite. (< fr. enharmonie) Vezi definitia »

SUPERFECUNDÁȚIE s. f. fecundare a două sau mai multe ovule, eliminate în același timp ori la scurt timp unul de altul, de către doi sau mai mulți spermatozoizi. (< fr. superfécondation) Vezi definitia »

HALOGRAFÍE s.f. (Chim.) Descriere a sărurilor. [Gen. -iei. / < fr. halographie]. Vezi definitia »

METODOLOGÍE s. f. 1. Parte a filozofiei care se ocupă cu analiza teoretică a metodelor de cunoaștere. 2. Totalitatea metodelor de cercetare folosite într-o știință. 3. Metodă de cunoaștere cu maximum de generalitate; metoda cea mai generală de cunoaștere. 4. Metodă (2). – Din fr. méthodologie. Vezi definitia »

ciocârlíe, ciocârlíi, s.f. (reg.) 1. (la plută) nuia cu laț de frânghie la un cap, cu care plutașii opresc pluta, agățând-o de cârmă; iapă, tenchi. 2. cui gros de lemn folosit la plug. 3. butaș de viță de vie. Vezi definitia »