Definita cuvantului giruetă
GIRUÉTĂ s.f. Dispozitiv pentru indicarea direcției și intensității vântului. [Pron. -ru-e-. / < fr. girouette].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu giruetă
BÚRSĂ1 s. f. 1. alocație bănească sau întreținere gratuită acordată de stat, de o instituție etc. elevilor, studenților merituoși în timpul școlarizării. 2. formație anatomică în formă de sac, plină cu un lichid vâscos. ♦ ~ seroasă = pungă conținând sinovie, în apropierea articulațiilor. (< fr. bourse) Vezi definitia »
cloámbă (cloámbe), s. f. – 1. Ramură, creangă. – 2. Cîrlig, cange. – Var. cl(e)o(a)mbă, cl(e)o(a)pă. Probabil din săs. Klompen, germ. Klumpen „băț” (Drăganu, în DAR; cf. Gáldi, Dict., 192), ceea ce ar explica uzul său restrîns la Trans. Etimonul propus de Cihac, II, 63 și Scriban, din rus. klumba „gazon”, este incert, cuvîntul rus. fiind foarte recent, probabil din engl. clump. Pascu, Etim., 47, propune un lat. *crumba din gr. ϰορύμβη, care nu se potrivește nici acesta. Poate să existe vreo legătură, care din punct de vedere semantic pare greu de stabilit, cu sl. klǪbo „minge”. Cf. rut. kljuba „cîrlig”, ceh. klubák „cioc”, care se află într-o legătură nedeterminată cu rom. clobanț, s. n. (cioc, gură; cîrlig), folosit în Bucov. și Trans., care pare a fi o contaminare între cloambă și clonț; tot așa cum cluciumb (var. cloci(u)mp), s. n. (tulpină de porumb; suport de vîrtelniță), pare a fi rezultatul contaminării între cloambă și pociumb. – Der. clombos, adj. (rămuros). Vezi definitia »
ÁVĂ1 s. m. (Rar) Părinte, tată; p. ext. nume dat călugărilor bătrâni. – Din sl. avva. Vezi definitia »
POLISULFÚRĂ, polisulfuri, s. f. Compus obținut prin dizolvarea sulfului în soluție de sulfuri sau prin topirea sulfurilor cu sulf, colorat de la galben până la roșu, întrebuințat în chimia analitică și la combaterea paraziților plantelor. – Din fr. polysulfure. Vezi definitia »
GEOMORFOGENÉZĂ s. f. naștere a formelor de relief ale suprafeței terestre. (< fr. géomorphogenèse) Vezi definitia »