TRICLORETILÉNĂ s.f. Lichid incolor, cu miros de cloroform, toxic în stare de vapori, întrebuințat ca solvent, ca agent frigorific, în diverse sinteze etc. [< fr. trichloréthylène]. Vezi definitia »

beteálă (-éli), s. f. – 1. Podoabă din fire de metal auriu (arareori argintiu) pe care miresele și-o pun în cap. – 2. Mătase de porumb. Var. peteală, betea. Ngr. πετάλιον „foiță de aur”, de unde lat. med. petalum „lamina aurea in capite Romani pontificis” (Du Cange); probabil încă un detaliu faptul că costumul tipic al țăranului român imită moda imperială bizantină. După Cihac, II, 685 și Candrea, din gr. πετάλον, ngr. πετάλι „foaie, petală”. Totuși, chiar Cihac derivă peteală din sl. petalja „nod”, ca și cum ar fi un cuvînt diferit. Var. este un sing. refăcut, cf. Byck-Graur 29. Vezi definitia »

HÁITĂ, haite, s. f. 1. Grup de câini, de lupi etc. care umblă împreună (după pradă). ♦ Fig. Bandă (de răufăcători). 2. (Înv.) Vânătoare (cu gonaci și câini); goană. 3. (Reg.) Cățea (rea); p. ext. câine (rău). ♦ Epitet dat unei femei rele sau desfrânate. – Din magh. hajtó. Vezi definitia »

SĂTMĂREÁNCĂ, sătmărence, s. f. Femeie născută și crescută în municipiul sau în județul Satu Mare. ♦ Locuitoare din municipiul sau din județul Satu Mare. – Sătmărean + suf. -că. Vezi definitia »

SOLVÉNȚĂ s. f. solvabilitate. (< germ. Solvenz) Vezi definitia »