Definita cuvantului beteală
beteálă (-éli), s. f. – 1. Podoabă din fire de metal auriu (arareori argintiu) pe care miresele și-o pun în cap. – 2. Mătase de porumb. Var. peteală, betea. Ngr. πετάλιον „foiță de aur”, de unde lat. med. petalum „lamina aurea in capite Romani pontificis” (Du Cange); probabil încă un detaliu faptul că costumul tipic al țăranului român imită moda imperială bizantină. După Cihac, II, 685 și Candrea, din gr. πετάλον, ngr. πετάλι „foaie, petală”. Totuși, chiar Cihac derivă peteală din sl. petalja „nod”, ca și cum ar fi un cuvînt diferit. Var. este un sing. refăcut, cf. Byck-Graur 29.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu beteală
treanță, trențe s. f. parazit social. Vezi definitia »
EXCRESCÉNȚĂ s.f. Umflătură, ceea ce crește anormal pe un organ, pe o porțiune a corpului. [< lat. excrescentia, cf. fr. excroissance]. Vezi definitia »
mașleáncă, mașlénce, s.f. (reg.) putinei. Vezi definitia »
CÁPERĂ, capere, s. f. Boboc al caperului, folosit drept condiment. – Din caper. Vezi definitia »
a-i curge balele după expr. a dori, a pofti, a râvni. Vezi definitia »