ASIBILÁRE s.f. (Fon.) Fenomen prin care un sunet nesiflant se transformă într-un sunet siflant; asibilație. [< asibila, după fr. assibilation]. Vezi definitia »

RECROMÁRE s. f. tăbăcire cu crom a pieilor deja tăbăcite. (< recroma) Vezi definitia »

AUTOJUSTIFICÁRE s.f. Justificare față de sine însuși. [După fr. autojustification]. Vezi definitia »

CIOBÍRE, ciobiri, s. f. Acțiunea de a ciobi și rezultatul ei. – V. ciobi. Vezi definitia »

VULGARIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) vulgariza și rezultatul ei; (peior.) popularizare. [< vulgariza]. Vezi definitia »