TABERNÁCOL s.n. 1. Cort; (spec.) cortul în care erau ținute tablele legii la vechii evrei. 2. Nișă în peretele sanctuarului unei biserici catolice sau cutie de argint de o formă specială, în care se păstrează cuminecătura și unele obiecte de cult. [Var. tabernacul s.n. / < lat. tabernaculum, it. tabarnacolo, fr. tabernacle]. Vezi definitia »

MASTISÓL s. n. soluție cu care se lipesc perucile, bărbile, mustățile, nasurile false, în teatru. (după germ. Mastix) Vezi definitia »

NUNAKÓL s. n. înălțime cu vârf rotunjit, deasupra masei unui ghețar. (< engl. nunakol) Vezi definitia »

CAVICOL, -Ă, adj. (Despre animale parazite) Care trăiește temporar sau permanent în cavitățile corporale ale altor organisme superioare (ex. limbricul trăiește în intestinul subțire al omului, mamiferelor și păsărilor; larvele strechei oilor și caprelor trăiesc în sinusurile și căile nazale ale acestora). Vezi definitia »

REZITÓL s. m. rășină sintetică, produs intermediar în reacția de policondensare a fenolului cu formaldehida. (< germ. Resitol) Vezi definitia »