ASENTIMÉNT, asentimente, s. n. Consimțământ, aprobare, încuviințare dată cuiva pentru a face ceva. ◊ Expr. A fi în asentimentul cuiva = a proceda în conformitate cu dorința cuiva; a avea aprobarea cuiva într-o acțiune. – Din fr. assentiment. Vezi definitia »

OPOZÁNT, -Ă I. s. m. f. 1. oponent. 2. cel care face parte dintr-un partid de opoziție. II. adj., s. m. (mușchi) care se opune unui deget. (< fr. opposant) Vezi definitia »

LAMPÁNT adj. petrol ~ = petrol limpede pentru ars în lămpi, produs prin distilarea fracționată a țițeiului. (< fr. lampant) Vezi definitia »

TROVÁNT s. n. porțiune elipsoidală din cuprinsul unui strat de nisip sau al unei gresii friabile, cimentată de apele calcaroase. (< it. trovante) Vezi definitia »

DECREMÉNT s.n. (Mat.) Diminuare a valorii unei cantități variabile. ◊ (Fiz.) Decrement logaritmic = caracteristică cantitativă a vitezei de amortizare a unui fenomen oscilatoriu. [< fr. décrément]. Vezi definitia »