MANDOLÍNĂ, mandoline, s. f. Instrument muzical alcătuit dintr-o cutie de rezonanță boltită și din patru coarde metalice duble, care se pun în vibrație prin atingere cu o pană (de celuloid) sau prin ciupire. – Din fr. mandoline. Cf. it. mandolina, germ. Mandoline. Vezi definitia »

MÁTĂ s.f. Produs metalurgic intermediar între minereul brut și produsul finit. [< fr. matte]. Vezi definitia »

MIRMECOCÓRĂ adj., s. f. (plantă) cu semințe răspândite de furnici. (< fr. myrmécochore) Vezi definitia »

FILOMÉLĂ s.f. (Liv.) Privighetoare. [< fr. philomèle, cf. gr. Philomela – fiica lui Pandion, regele Atenei]. Vezi definitia »

tapeză, tapeze s. f. (intl.) 1. prostituată. 2. amantă, iubită. Vezi definitia »