VÓLTA¹ s. f. 1. vechi dans de origine provensală, vioi, cu întoarceri. 2. (muz.) indicație, sub acolade drepte, care arată că măsurile finale trebuie să fie repetate prima oară (prima ~) sau a doua oară (secunda ~); voltă (5). (< it. volta) Vezi definitia »

EPATÁ, epatez, vb. I. Tranz. A uimi, a impresiona prin purtare, atitudine sau ținută neobișnuită, extravagantă. – Din. fr. épater. Vezi definitia »

REINTERPRETÁ vb. tr. a da o nouă interpretare. (< fr. réinterpréter) Vezi definitia »

TROPOTÁ vb. I v. tropoti. Vezi definitia »

DETRACTÁ vb. tr. a micșora meritele cuiva; a defăima, a ponegri. (< fr. détracter) Vezi definitia »