ZOOTOMÍE s.f. Știință care studiază structura corpului animalelor; anatomie animală. ♦ Disecția animalelor. [Gen. -iei. / cf. germ. Zootomie, it. zootomia < gr. zoon – animal, tome – tăiere]. Vezi definitia »

STRIDULÁȚIE s. f. sunet ascuțit, țârâit produs de unele insecte, mai ales pentru ca unul dintre cele două sexe să-l cheme pe celălalt. (< fr. stridulation) Vezi definitia »

SUGILÁȚIE s.f. (Med.) Ușoară echimoză a pielii; sufuziune sanguină. [< fr. sugillation, cf. lat. sugillatio]. Vezi definitia »

AEROGEOLOGÍE s. f. Ansamblu de informații geologice culese din avion. [Pr.: a-e-ro-ge-o-] – Din germ. Aerogeologie. Vezi definitia »

PĂSTÁIE, păstăi, s. f. Fruct caracteristic plantelor din familia leguminoaselor, format din două valve în care sunt închise semințele; teacă. [Pr.: -ta-ie] – Cf. alb. pistaë. Vezi definitia »