brățáră (brățắri), s. f. – Podoabă purtată la încheietura mîinii sau pe braț. – 2. Cerc, inel. – 3. La cămășile țărănești, manșeta brodată în culori. – Var. brățea, brațoletă. Lat. brāchiāle (Pușcariu 218; REW 1254; Candrea-Dens., 180; DAR); cf. it. bracciale, braccialetto (› brațoletă, probabil prin intermediul ngr.), sp. brazal, port. braçal. Din rom. provine rut. brycari „mînecă de cămașă” (Candrea, Elemente, 402). Vezi definitia »

belacoásă s.f. (înv.) stofă de mătase prețioasă. Vezi definitia »

REGLÉTĂ s. f. 1. piesă de material izolant pe care sunt fixate piese de contact în aparatele de telecomunicații. 2. (arhit.) bandă între ornamente. (< fr. réglette) Vezi definitia »

CITOTOXÍNĂ, citotoxine, s. f. Substanță citotoxică. – Din fr. cytotoxine. Vezi definitia »

SPONGÍLĂ s.f. Gen de bureți de apă dulce. [Var. spongil s.m. / < fr. spongille]. Vezi definitia »