coromîslă (coromấsle), s. f. – 1. Cobiliță cu care se duc două găleți în același timp. – 2. La căruță, orcic. – 3. Constelația Casiopea. – 4. (Trans.) Fată vioaie și dezinvoltă. Origine incertă. Pare der. de la rus., rut. koromyslo (Cihac, II, 73); cuvîntul nu este însă sl., apare numai în aceste două limbi, și după Berneker 573 ar putea proveni din rom. curmeziș „de-a latul, pieziș”, ipoteză care de asemenea pare improbabilă. Sensul 4 pare a indica o contaminare a lui coropișniță „insectă dăunătoare” cu sălămîzdră „salamandră”; semantismul nu este însă clar pentru celelalte accepții. Vezi definitia »

SAPIÉNȚĂ s. f. (Livr.) Înțelepciune; știință, învățătură. [Pr.: -pi-en-] – Din lat. sapientia. Vezi definitia »

CÚCĂ¹, cuci, s. f. Căciulă înaltă, uneori împodobită cu pene (de struț), pe care o purtau căpeteniile turcești și domnitorii români în timpul ceremoniilor. – Din tc. kuka. Vezi definitia »

șindilíță, șindilíțe, s.f. (reg.) scândurică de brad sau de fag folosită la acoperișul clădirilor; șindriluță. Vezi definitia »

LITÍNĂ s. f. hidroxid de litiu. (< fr. lithine) Vezi definitia »