ștreh, ștréhuri, s.n. (reg.) loc unde se încheie căpriorii la acoperișul unei case. Vezi definitia »

CROMLÉH s. n. monument megalitic cu caracter sacru din epoca bronzului, dintr-un cerc de pietre brute înfipte, vertical, în pământ la intervale regulate. (< fr. cromlech) Vezi definitia »

țeh, țéhuri, s.n. (înv. și reg.) 1. breaslă, corporație. 2. moment culminant, decisiv; scop, țel; și: țef. Vezi definitia »

ceh (céhi), s. m. – Locuitor al Cehiei. Sl. čechŭ; în vechime, cu pl. ceși. – Der. cehesc (var. ceșesc), adj. (ceh). Vezi definitia »

CROMLÉH, cromlehuri, s. n. Monument megalitic cu caracter sacru din epoca bronzului, alcătuit din mai multe pietre verticale dispuse în cerc, la distanțe egale, în jurul unei pietre mai mari. – Din fr. cromlech. Vezi definitia »