BISÉRICĂ, biserici, s. f. 1. Clădire destinată celebrării unui cult (creștin). ◊ Expr. A lua calea bisericii = a) a deveni evlavios, pios; a se pocăi; b) p. ext. a îmbătrâni. A (nu) fi ușă de biserică = a (nu) fi corect, cinstit. Câți iepuri la biserică = de loc; nimeni, nici unul. A nu fi dus (de multe ori) la biserică = a nu da importanța cuvenită convențiilor sociale; a avea curajul opiniei. 2. Comunitatea creștinilor care țin de același cult. Biserica ortodoxă. – Lat. basilica. Vezi definitia »

a face plata în natură expr. (d. femei) a accepta întreținerea de raporturi sexuale cu un bărbat. Vezi definitia »

fréză (fréze), s. f. – 1. Unealtă așchietoare. – 2. Frizură, tunsoare bărbătească. – Fr. fraise „freză, unealtă”. Sensul al doilea este o confuzie cu frizură. Vezi definitia »

înghimpătúră s.f. (înv. și pop.) împunsătură cu un ghimpe. Vezi definitia »

CARIOMITÓZĂ s.f. (Biol.) Totalitatea modificărilor suferite de nucleu în timpul cariochinezei. [Cf. gr. karyon – nucleu, mitos – filament]. Vezi definitia »