VIRTÚTE, virtuți, s. f. 1. Însușire morală pozitivă a omului; însușire de caracter care urmărește în mod constant idealul etic, binele; integritate morală. ♦ Înclinație statornică specială către un anumit fel de îndeletniciri sau acțiuni frumoase. 2. (În loc. prep.) În virtutea... = pe baza, în puterea, ca urmare a... – Din lat. virtus, -tutis (cu unele sensuri după fr. vertu). Vezi definitia »

lipseste definitia Vezi definitia »

AMNIÓTE s.f.pl. Vertebrate al căror embrion are amnios și alantoidă. [Sg. amniotă. / < fr. amniotes, cf. gr. amnion – amnios]. Vezi definitia »

PUȚINĂTÁTE s. f. 1. Faptul sau însușirea de a fi puțin; cantitate sau număr mic; puțintime. 2. Volum mic sau dimensiune mică; micime. – Puțin + suf. -ătate. Vezi definitia »

EXPRESIVITÁTE s.f. Calitatea de a fi expresiv; exprimare vie, clară, plastică. [Cf. fr. expressivité]. Vezi definitia »