OSTEOTOMÍE, osteotomii, s. f. Rezecție a unui os, făcută cu scopul de a remedia o diformitate a acestuia sau în scop terapeutic. [Pr.: -te-o-] – Din fr. ostéotomie. Vezi definitia »

MIASTENÍE s.f. (Med.) Boală caracterizată printr-o epuizare anormală și rapidă a forței musculare, fără semne de paralizie. [Gen. -iei. / < fr. myasthénie, cf. gr. mys – mușchi, a – fără, sthenos – forță]. Vezi definitia »

CHERATOMEGALÍE s. f. anomalie congenitală caracterizată prin dimensiunea excesivă a corneei. (< fr. kératomégalie) Vezi definitia »

HABOTNICÍE, habotnicii, s. f. Faptul de a fi habotnic; purtare sau deprindere de habotnic; zel exagerat pentru respectarea ritualurilor religiei; bigotism. – Habotnic + suf. -ie. Vezi definitia »

POLIMERÍE s.f. Starea unui corp polimer. ♦ Ereditate în care fiecare dintre caracterele normale sau patologice este determinat de acțiunea mai multor gene. [Gen. -iei. / < fr. polymérie]. Vezi definitia »