FARMACOGRAFÍE s.f. (Med.) Ramură a farmacologiei care stabilește regulile de prescriere a medicamentelor; receptură. [Gen. -iei. / < fr. pharmacographie, cf. gr. pharmakon – remediu, graphein – a scrie]. Vezi definitia »

fúrie (fúrii), s. f. – Mînie, violență. Lat. furia (XVIII). – Der. furios, adj., din fr. furieux; furibund, adj., din fr. furibond; înfuria, vb. (a mînia), pare der. modern de la furie, însă cunoaște o circulație populară destul de amplă. Vezi definitia »

CONDÍȚIE, condiții s. f. 1. Fapt, împrejurare de care depinde apariția unui fenomen sau care influențează desfășurarea unei acțiuni, putând-o frâna sau stimula. 2. (La pl.) Împrejurările în care se petrece un fenomen. ◊ Condiții de mediu = totalitatea factorilor de mediu biotici și abiotici în care trăiește o ființă. 3. Clauză a unei înțelegeri, a unei convenții, a unor negocieri etc. Condițiile tratatului de pace. ◊ Loc. adj. adv. Fără condiții = fără pretenții. ◊ Loc. conj. Cu condiția (ca să)... = numai în cazul că..., cu obligația (ca să)... 4. (Jur.) Eveniment viitor și nesigur de a cărui îndeplinire atârnă existența unei obligații. ♦ Situație juridică a unei persoane. 5. Situație socială a cuiva. 6. (Sport; în sintagma) Condiție fizică = situație a unui sportiv din punct de vedere fizic și al pregătirii sale teoretice și practice. – Din fr. condition. Vezi definitia »

RADIOTERAPÍE s. f. tratament al unor boli bazat pe radiații ionizante. (< fr. radiothérapie) Vezi definitia »

CHINEZIOLOGÍE s.f. Știința anatomiei, fiziologiei și mecanicii mișcărilor musculare ale omului. [Pron. -zi-o-, scris și kineziologie. / < fr. kinésiologie, cf. gr. kinesis – mișcare, logos – știință]. Vezi definitia »