GROȘÍȚĂ (GRÓȘIȚĂ), groșițe, s. f. 1. Monedă străină de argint, care a circulat și în țările române. 2. Monedă poloneză de aramă, care a circulat și în țările române. – Gros + suf. -iță. Vezi definitia »

ENTEROGASTRÓNĂ, enterogastrone, s. f. Hormon duodenal cu acțiune asupra secreției și motilității gastrice. [Var.: enterogastrón s. n.] – Din fr. entérogastrone. Vezi definitia »

pocládă s. f., pl. poclăzi (poclade) Vezi definitia »

GINGIVÍTĂ s. f. inflamație a gingiei. (< fr. gingivite) Vezi definitia »

gîlceávă (gîlcévi), s. f. – 1. Zgomot. – 2. Ceartă, sfadă. – 3. (Rar) Plantă (Delphinium consolida). – Megl. gîlceavă. Sl., dar etimonul exact este incert. În sl. apare glŭkŭ „sunet” (Miklosich, Lexicon, 130), bg. gălč „zgomot” (Skok 72), slov. golčati „a vorbi”. Der. cu -avă, ca în ispravă, iznoavă, pare a fi specifică rom., chiar dacă suf. este cu desăvîrșire sl. și neproductiv în rom.; în acest caz bg. gălčava ar proveni din rom. (Capidan, Raporturile, 228; cf. și Berneker 367). După Conev 95 și DAR, rom. provine din bg. Der. gîlcevi, vb. (înv., a bîrfi; a se certa, a se ciorovăi); gîlcevos, adj. (certăreț); gîlcevitor, adj. (certăreț). – Din rom. provine mag. gercsáva „ceartă”, gercsávás „arțăgos” (Candrea, Elemente, 408). Vezi definitia »