ORÂNDUIÁLĂ, orânduieli, s. f. 1. Rânduială, ordine, întocmire, organizare. ◊ Loc. adv. Cu orânduială = în mod organizat, cu rost. ◊ Loc. vb. A pune în (bună) orânduială sau a pune orânduială = a orândui. 2. (Înv.) Hotărâre, dispoziție, ordin; (concr.) act care conține o hotărâre. 3. Orânduire socială. [Pr.: -du-ia-] – Orândui + suf. -eală. Vezi definitia »

MARGHIOLEÁLĂ, marghioleli, s. f. (Reg. și fam.) Fandoseală, sclifoseală, moft. ♦ Șiretlic, prefăcătorie. – Maerghioli + suf. -eală. Vezi definitia »

ARAHÍDĂ, arahide, s. f. Alună de pământ. – Fr. arachide (< gr.). Vezi definitia »

AUTOSCÁRĂ, autoscări, s. f. Autovehicul prevăzut cu o scară pentru înălțimi mari. [Pr.: a-u-] – Auto² + scară. Vezi definitia »

IRIDODIALÍZĂ s.f. (Med.) Separare sau rupere traumatică sau chirurgicală a irisului din inserția sa. [Pron. -di-a-. / < fr. iridodialyse, cf. gr. iris – iris, dialysis – separare]. Vezi definitia »