Definita cuvantului mărcătură
mărcătúră, mărcătúri, s.f. (reg.) loc în pădure însemnat pentru tăiere.

Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu mărcătură
oglindăreásă, oglindărése, s.f. (reg.) femeia care duce miresei darurile de nuntă oferite de mire. Vezi definitia »
NOMOGRAMĂ s. f. reprezentare grafică plană, cu ajutorul unor linii gradate, a unei relații matematice între două sau mai multe mărimi variabile, servind, printr-o simplă citire, uneia dintre mărimi; abac (2). (< fr. nomogramme) Vezi definitia »
TÉUCĂ s. f. v. teică. Vezi definitia »
BĂIÁTĂ, băiete, s. f. (Reg.) Fată; fetiță. – Din băiat. Vezi definitia »
ÎNDRĂZNEÁLĂ, îndrăzneli, s. f. Atitudine sau purtare îndrăzneață; curaj, cutezanță, îndrăznire. ♦ Faptă îndrăzneață. – Îndrăzni + suf. -eală. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z