ÓLNIȚĂ, olnițe, s. f. (Reg.) Linia de îmbinare dintre tavan și perete. Vezi definitia »

TÍCNĂ s. f. v. tihnă. Vezi definitia »

oáră (oáre), s. f. – (Trans., Munt.) Pasăre de curte. – Var. hoară. Probabil din lat. *ōvāria „care dă ouă” (Candrea-Dens., 1295; REW 6128 preferă ipoteza unui der. rom. de la ou). E mai puțin probabilă der. din lat. *avula (Giuglea, Dacor., V, 897; cf. REW 836a) și încă și mai puțin cea din lat. ala (Tiktin). Se folosește mai ales la pl. – Der. orătanie (var. orătenie), s. f. (Olt., Munt., pasăre de curte; stîrpitură). Vezi definitia »

IDIOPLÁSMĂ s. f. parte activă a citoplasmei, cu rol în transmiterea caracterelor ereditare. (< fr. idioplasme) Vezi definitia »

GAMAGLOBULÍNĂ s. f. proteină din plasma sangvină în care se găsesc anticorpii. (< fr. gammaglobuline) Vezi definitia »