JAF, jafuri, s. n. 1. Furt săvârșit prin violență; jefuire, jecmăneală. ◊ Loc. vb. A face jaf = a jefui, a prăda. ◊ (Înv.; concr.) Lucruri jefuite, pradă. 2. (Fam.) Consum, cheltuială fără măsură, risipă; distrugere. ◊ Expr. Jaf în ciuperci! se spune pentru a arăta nepăsare față de o pagubă considerată neînsemnată. [Var.: (înv.) jac s. n.] – Din pol. žak. Vezi definitia »

AUXANOGRÁF s. n. auxanometru înregistrator. (< fr. auxanographe) Vezi definitia »

VIBROGRÁF s. n. vibrometru înregistrator. (< fr. vibrographe) Vezi definitia »

MARCGRÁF s. m. v. margraf. Vezi definitia »

taláf, taláfuri, s.n. (reg.) palavră. Vezi definitia »