Definita cuvantului halogen
HALOGÉN s.m. (Chim.) Denumire generică dată elementelor fluor, clor, brom și iod, care se pot combina direct cu metalele, dând săruri. // adj. Care dă naștere la săruri. / < fr. halogène, cf. gr. hals – sare, gennan – a produce].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu halogen
ACIDOGÉN, -Ă adj. care dă naștere unui acid. (< engl. acidogen) Vezi definitia »
ARSÉN s.n. Metaloid cristalizat, cenușiu, ai cărui compuși sunt foarte otrăvitori; arsenic. [< germ. Arsen]. Vezi definitia »
ESCARPÉN, escarpeni, s. m. Pantof de damă cu toc înalt, nedecupat, foarte decoltat. – Din fr. escarpin. Vezi definitia »
JULIÉN adj., s.n. (În gastronomie) 1. Adj. Mod de a tăia alimentele (legume, ciuperci, coajă de citrice, limbă afumată etc.), cu cuțitul sau robotul, în fâșii subțiri, ca niște filamente, lungi de circa 3 cm. ◊ (În sint.) a tăia sau tăiat julien. 2. S.n. Alimentele astfel tăiate. ◊ (În expr.) Julien de .... – Din fr. julienne. Vezi definitia »
TRINITROBENZÉN s.n. (Chim.) Substanță obținută prin nitrarea benzenului. [< fr. trinitrobenzène]. Vezi definitia »