MIRODÉNIE, mirodenii, s. f. 1. Nume dat părților unor plante (exotice) folosite pentru a da mâncărurilor un gust picant sau aromat; p. gener. substanță aromatică alimentară. 2. Mireasmă, aromă, parfum. 3. Numele a două plante din familia cruciferelor, cu flori plăcut mirositoare: a) plantă cu flori galbene-verzui, care crește la marginea pădurilor (Hesperis tristis); b) nopticoasă. [Pr.: -ni-e] – Mirodie + suf. -enie. Vezi definitia »

APRECIÁȚIE s.f. (Rar) Apreciere. [Gen. -iei, var. apreciațiune s.f. / < fr. appréciation]. Vezi definitia »

slujitoríe, slujitoríi, s.f. (înv.) 1. stare, condiție de soldat; serviciu de soldat. 2. stare, condiție de călăraș, sau de dorobanț. Vezi definitia »

ANEVRISMORAFÍE s. f. refacere a unei artere anevrismale. (< fr. anévrismorraphie) Vezi definitia »

NEOLOGISMOMANÍE s.f. Mania de a folosi neologisme în mod exagerat. [Gen. -iei. / < neologism + manie]. Vezi definitia »