BOIÉR (‹ sl.) s. m. (În ev. med. în Țările Române) Stăpîn de moșii exploatate prin munca țărănimii dependente, beneficiind de anumite privilegii. Din sec. 18, b. se împărțeau în boieri mari sau veliți (din rîndul cărora se alegeau dregătorii și membrii sfatului domnesc), ai căror urmași se numeau neamuri, și boieri mici, ai căror urmași se numeau mazili. V. feudal, moșier. ♦ Epitet dat unei persoane cu înfățișare, atitudine etc. aristocratică. Vezi definitia »

CONDOTIÉR s.m. 1. Căpitan, comandant de mercenari în Italia în sec. XIV-XV în slujba principilor, a papilor sau a orașelor. 2. (Fig.) Om venal, gata a se pune în slujba oricărei cauze. [Pron. -ti-er. / < it. condottiere]. Vezi definitia »

UȘÉR, ușeri, s. m. (În evul mediu) Dregător de curte în Moldova, care avea sarcina de a primi solii și de a-i introduce la domn; funcție ocupată de acest dregător. [Var.: ușár s. m.] – Ușă + suf. -er. Vezi definitia »

FLIBUSTIÉR s.m. (Rar) Hoț de mare, pirat care prăda în apele americane prin sec. XVII-XVIII. ♦ (Fig.) Hoț, pungaș. [Pron. -ti-er. / < fr. flibustier, cf. engl. fleeboster]. Vezi definitia »

IZOMÉR, -Ă adj., s. m. (substanță, organ vegetal) care prezintă izomerie. (< fr. isomère) Vezi definitia »