CHELATORI s. m. pl. Compuși chimici capabili să formeze structuri ciclice stabile numite cicluri chelatice; chelați. Au utilizări în chimia analitică, chimia organică, chelatoterapie. Vezi definitia »

scărí, scărésc, vb. IV (reg.) 1. a sui treptele. 2. (despre prețuri) a ridica, a spori, a urca, a sui. 3. a licita (o marfă). 4. a reduce treptat (volumul, prețul, calitatea, valoarea, importanța). 5. a nuanța, a colora în degradeu. 6. a împărți în grade; a grada. Vezi definitia »

sarí s. n., art. saríul; pl. saríuri Vezi definitia »

ȚĂRMURÍ, țărmuresc, vb. IV. 1. Tranz. A mărgini, a limita, a pune hotar; p. ext. a îngrădi, a stăvili. ♦ Refl. (Inv.; despre țări, regiuni) A se învecina, a se mărgini cu... 2. Refl. (Înv.) A trage la țărm, a aborda; a țărmui. – Din țărm (sau țărmur). Vezi definitia »

gri adj. invar. (pub.) neutru, neafiliat. Vezi definitia »