șprunc, s.n. (reg.) avânt, elan. Vezi definitia »

ȚICLÍNC s. n. v. țicling. Vezi definitia »

ZINC s.n. ~ ◊ Alb de zinc = oxid de zinc (substanță folosită în vopsitorie). Vezi definitia »

flanc (fláncuri), s. n. – 1. Fiecare din cele două părți laterale ale peretelui abdominal, cuprinse între ultima coastă și șold. – 2. Placă la matrițele de stereotipie. – 3. Pînză groasă de întărit gulerele. Fr. flanc. Vezi definitia »

BĂRBÚNC s. n. 1. (Înv. și reg.) Numele unui dans (ostășesc) și melodia după care se execută. 2. (Înv.) Înrolare în armată, recrutare (în timpul căreia se executa dansul de mai sus). – Germ. Werbung. Vezi definitia »