CONFUCIANÍSM s.n. Curent filozofic-religios apărut în sec. V î.e.n. în China, potrivit căruia soarta omului este determinată de „cer” și care propovăduia respectul și supunerea necondiționată față de cei superiori ca situație socială. [Pron. -ci-a-. / < fr. confucianisme, cf. Confucius – filozof și moralist chinez]. Vezi definitia »

STILÍSM s.n. (Liv.) Atenție extremă care se acordă stilului (II, 2); preocupare stilistică. ♦ Rafinament stilistic. [Cf. fr. stylisme, it. stilismo]. Vezi definitia »

BITONALÍSM s.n. (Muz.) Bitonalitate. [Et. incertă]. Vezi definitia »

CLINOSTATÍSM s.n. Modificările fiziologice rezultate din poziția culcată a corpului. [< fr. clinostatisme, cf. gr. klinein – a culca, statis – ședere]. Vezi definitia »

reginalism .cablu metalic,funie,odgon. folosite pentru tractare(târârețragere, remorcare etc.) Vezi definitia »