ALEXANDRINÍSM s. n. 1. ansamblu de manifestări ale civilizației elenistice din Alexandria. 2. sistem filozofic al școlii alexandrine. 3. stil ornat, subtil și uneori obscur, propriu poeților greci din epoca alexandrină. 4. caracter rafinat, erudit, subtil și decadent al unei arte, al unei filozofii. (< fr. alexandrinisme) Vezi definitia »

EXHIBIȚIONÍSM s. n. 1. mania de a face exhibiții. 2. impuls morbid de a se manifesta în public prin acte, atitudini sau gesturi indecente. (< fr. exhibitionnisme) Vezi definitia »

CANTARIDÍSM s. n. (Med.) Intoxicație cu cantaridină. – Din engl. cantharidism. Vezi definitia »

CARTÍSM s. n. Mișcare a muncitorilor englezi, desfășurată în deceniile 4 și 5 ale sec. XIX, cu scopul de a obține satisfacerea unor revendicări economice și politice. – Din engl. Chartism, fr. chartisme. Vezi definitia »

IOTACÍSM s. n. 1. folosire frecventă a sunetului i într-o limbă; iotacizare. ◊ aliterație constând în repetarea lui i consonantic. 2. evoluție a unei vocale sau a unui diftong spre i. (< fr. iotacisme) Vezi definitia »